Cand se termina o psihoterapie?

11 06 2009

Partea finala a unei psihoterapii este dupa unii aspectul cel mai important al intregii experiente terapeutice. Intr-un anumit sens, nu exista un moment oportun pentru sfarsitul terapiei si nici un indicator precis in ceea ce priveste suficienta terapiei.

Decizia este una personala si cel mai adesea este influentata de factori precum sentimentul de a putea functiona independent sau cand exista convingerea ca obiectivele stabilite la inceputul terapiei au fost atinse.

Uneori pacientul decide finalul relatiei terapeutice, desi opinia lui difera considerabil de cea a terapeutului. Desi exprimata de pe o alta pozitie, poate insemna un bun indicator de autonomie si independenta. Alteori insa poate fi vorba de propria limita a terapeutului. In acest tip de relatie, recomandat este ca decizia de incheiere a terapiei sa fie una comuna.

De asemenea, ideal ar fi ca in ultima parte a terapiei, procesul de separare sa fie abordat cu toate detaliile si implicatiile specifice. Uneori acest proces de despartire presupune saptamani sau luni si inevitabil vor fi reluate parti semnificative care nu apartin prezentului. Aproape natural, vor fi descoperite si traite stari asociate procesului de separatie, precum sentimentul de pierdere sau de doliu, care prin evocarea lor vor reprezenta un mod de a spune la revedere sau nu relatiei. Ceea ce este cu adevarat important pentru aceasta faza este sensul extrem de personal de la nivelul semnificatiei interne pe care il presupune separatia.

Finalizarea unei terapii este un foarte bun prilej de a explora dezvoltarea emotionala. Unele dintre cele mai importante descoperiri dintr-o terapie pot fi facute in acest interval, cand poate nimic nou nu mai parea sa fie adus la suprafata.

De cele mai multe ori, dupa ce relatia terapeutica s-a incheiat, fostii pacienti se gandesc adesea la terapie si au sentimentul intens ca relatia cu terapeutul va continua intr-un fel sau altul. Cumva, terapeutul devine prin internalizare o componenta importanta a vietii psihice a pacientului.

Cu adevarat interesant este ca multi dintre pacienti aleg sa revina dupa un anumit interval de timp in terapie, mai ales daca simt ca anumite aspecte personale nu au fost suficient lamurite sau anumite situatii prezente necesita reluarea relatiei. Intr-un fel, este o relatie cu un final greu de anticipat.  


Actions

Information

4 responses

12 06 2009
Florentina Greger

Dar oare nu se poate vorbi in acest context si despre o relatie de dependenta intre pacient si terapeut care sa ingreuneze actul de separatie in sine? In acest caz, putem vorbi despre incapacitatea pacientului de a se dezvolta emotional?

In asteptarea unui raspuns,

Florentina

17 06 2009
spatiul.mental

Rolul psihoterapiei este ca in final beneficiarul ei sa poata functiona independent si autonom, deci si in absenta terapeutului. Trebuie avut in vedere faptul ca psihoterapia nu este un panaceu. Uzual ea raspunde punctual unei anumite nevoi si isi poate extinde beneficiile si asupra altor arii. O revenire in terapie se poate datora unui nou context, a ceva care nu a fost pe deplin rezolvat si poate fi vazuta ca un indicator ca pacientul poate gasi solutii noi la probleme noi in circumstante noi.

23 06 2009
Pisoiu furios

cam dupa vreo 20 de ani, parerea mea, oamenii nu poti sa ii schimbi. POti eventual sa incerci sa ii educi. Bolile de creier nu sunt functionale. Si cum nici un om nu este mult peste alt om, un doctor de minti nu cred ca poate intre niciodata atat de adanc in mintea pacientului, pentru al trata. Apoi mintea omului e atat de independenta….

Din ce am vazut eu, astea nu se trateaza, se estompeaza. si pot reveni oricand

31 08 2009
ank

Nu putem sa schimbam oamenii, putem sa actionam asupra lor asa cum stim si vrem, iar ei pot sa reactioneze la noi asa cum stiu ei si cum vor. In general, se intampla ca oamenii sunt repetitivi cu anumite lucruri, le spunem obisnuinte, idei fixe, certitudini, atitudini, etc si asta este ca o rigiditate a functionarii. Insa el creste singur si se dezvolta si se schimba, dovada fiind ca nici unii dintre noi nu mai suntem ca si-atunci cand eram mici, in ciuda faptului ca in unele aspecte ramanem neschimbati. Cand neschimbarile se blocheaza si ne incurca, cred ca terapeutul vine sa descarcereze: terapeutul vine sa iti aminteasca faptul ca esti liber si capabil, inclusiv de-a-ti creea propria realitate. Si daca poti sa il crezi poti avea marele beneficiu de-a decide cum vei schimba viata ta in continuare si ce vei pastra la fel ca si pana acum. Daca nu il crezi, vei continua sa fii prizonier si sa consideri ca asa e viatza si ca n-ai ce-i face. Dintr-o astfel de idee nimeni nu te poate salva si nimeni nu are sarcina sa incerce s-o faca. Depinde mult de cum reuseste terapeutul sa iti castige increderea, si depinde tot asa ce cauti tu personal la terapie – ca daca te duci acolo cu dorinta de a avea exact aceeasi viata pe care o ai in continuare, terapeutul numai asta te poate ajuta sa obtii.

Stiti vorba aceea cu “atentie ce iti doresti s-ar putea indeplini”?
Merge si astfel: “atentie la ce ti se intampla, s-ar putea sa-ti fi dorit asta!”
Cu drag,
Ank

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.