Pozitia autist contigua, propusa de Thomas Ogden, in The Primitive Edge of Experience (1989), are la baza premisele teoretice ale lui Klein, Winnicott, Farbairn si Bion. Pozitia autist –contigua este vazuta de Ogden ca pantecele sau limita primitiva a experientei. Prin acest concept Ogden, descrie cea mai primitiva forma de organizare psihica, cu semnificatie egala de organizare cu pozitia schizo-paranoida si pe cea depresiva, cu care de altfel se afla intr-o relatie dialectica – fiecare o creaza, conserva, dar in acelasi timp o neaga pe cealalta.
Conform lui Ogden, in pozitia autist-contigua este o organizare psihica primitiva care opereaza inca de la nastere si care genereaza cele mai elementare forme de experienta umana. Este o modalitate dominata senzorial in care cel mai arhaic sens al sinelui se constituie pe baza ritmului senzorial. In aceasta etapa de dezvoltare, experienta senzoriala este cea dominanta, iar pe baza impresiilor de la suprafata pielii se constituie premisele presimbolice ale experientei.
La nivel psihologic in pozitia autist-contigua apare o forma unica de anxietate care consta in teroare, imposibil de verbalizat, de disolutie traita sub forma unor senzatii ca limitele propriei suprafete senzoriale ar putea fi dizolvate, impreuna cu senzatii de cadere in gole, de scurgere fara sfarsit intr-un spatiu fara limita si nedefinit.
Ogden justifica utilizarea termenul de autist considerand ca formele patologice de autism implica hipertrofierea variatelor tipuri de aparare, ale metodei se semnificare a experientei, cat si ale modalitatilor de relationare cu obiectul. Utilizarea termenului de contigu exprima cel mai clar opusul conotatia de izolare si deconectare data de termenul autist, dar mai ales pentru ca desemneaza cel mai bine experientele suprafetelor care se ating reciproc – devenind principala sursa prin care sunt realizate legaturile si organizarea.
Conceptul propus de Ogden nu are un ecou larg in marea teorie psihanalitica, insa poate fi un concept extrem de util pentru terapeutii si clinicienii care trateaza pacienti cu psihopatologii structurate intr-o perioada psihica timpurie.
